de Dr. Ileana Costea in Arhitectura
In iulie anul acesta, la al 38-lea Congres al Academiei Romano-Americane de Arta si Stiinte (ARA)[1][2] am asistat la o prezentare facuta de Dino Tudor (aka Dinu Teodorescu) despre realizarile lui de arhitectura industriala, domeniul in care s-a specializat.
A fost angajat consultant de DMJM, una din cele mai mari firme de arhitectura din California de Sud, pentru un proiect militar in valoare de peste $250 mil. in Algeria, pentru interpretarea codurilor franceze de constructii, analiza conceptului partiurilor de arhitectura a diverselor cladiri si verificarea documentelor de constructie pentru executie. A fost trimis de Parsons sa prezinte pentru aprobare comisiei regale a Arabiei Saudite propunerea de restructuare a noului terminal Haj si serviciilor de support ale aeroportului din Jeddah, al carui design original fusese facut de Skidmore, Owens, & Merril (SOM) din New York. Faptul ca propunerile de restructurare create si propuse de Dino au fost acceptate de comisia regala, a reprezentat un succes spectaculos pentru firma Parson. Caci SOM, cu trecut foarte bogat, infiintata in 1936, e cunoscuta ca fiind una din cele mai mari si influente firme in domeniile de arhitectura, design de interior, inginerie si urbanism din lume. Acum, la 75 ani, Dino continua sa isi aplice logica si creativitatea lucrand ca si consultant.
Dinu imi explica sistemul de lucru in SUA la marile companii. "Aceste companii au multe departamente, si proiectul trece de la unul la altul. La o astfel de companie lucreaza sute, sau chiar mii de oameni. De exemplu la R.M. Parsons & Co. sunt vreo 5,000 de salariati; nu se stiu intre ei. Ca si creator pierzi IDENTITATEA � nu mai poti sa spui ca lucrarea este a TA! Este a Companiei! Ce ai facut tu ajunge pana la urma mult schimbat. Avantaje de a lucra la o companie mare de constructie exista, evident. Reusesti sa lucrezi la un proiect important caci numai companiile mari ajung sa obtina astfel de proiecte. Apoi beneficiezi de toate asigurarile respectivei companii, foarte necesar intr-o societate in care oricand ai putea fi dat in judecata. In cazul meu, la lucrarile facute la si pentru marile companii la care am fost angajat, din ceea ce am creat eu n-am vazut decat in 85% din cazuri, proiectul final."
Dino Tudor face parte dintr-o familie cu traditie arhitecturala. El este a 3-a generatie de arhitecti: bunicul, Marin Teodorescu, a fost constructorul Pavilionului Principal din Parcul Carol, al Galeriilor Lafayette din Bucuresti, a facut multe lucrari in colaborare cu arhitectul Gheorge Simotta[5][6]; iar unchii lui, Ilie Teodorescu si Stefan Calugareanu, sunt mentionati in Istoria Arhitecturii Romanesti scrisa de Grigore Ionescu[7].
Dino a terminat Institutul de Arhitectura la Bucuresti in 1961 si in 1969 a plecat din tara intr-o excursie de 7 zile la Viena, unde a ramas. La Viena a fost angajat la firma Victor Gruen, cea mai importanta firma europeana de urbanism (cea care a facut, de exemplu, Rond Point�ul de la Defense in Paris). Dupa 3 luni de lucru la Viena, Victor Gruen (cel care a adus ideea �Shoping Mall� in USA), ii propune o pozitie la Paris. Dar Dino isi doreste sa ajunga in SUA. La Los Angeles este angajat de firma Gruen International, unde partenerul la Departamentul de Design era cunoscutul arhitect american Cezar Pelli (care a desenat, printre altele Petrona Towers, Kuala Lumpur).�
Intrebat de cat de usoara i-a fost integrarea in profesie in SUA Dino raspunde "Am venit aici cu idea ca sunt �doctor in meserie� dar in fond a trebuit sa iau meseria de la inceput. In tara materialele de constructie erau cimentul si caramida. Aici, mai ales in Vestul Americii, sunt otelul si lemnul. Epoca actuala este de schimbari radicale in stiinta si technologie. Ca architect esti intr-o continua transformare, incerci mereu sa imbunatatesti � este greu sa te opresti. Dupa trei ani in America mi-am luat, prin examen, licenta de architect, care iti da dreptul de libera practica. De fapt am trecut prin repetitia examenelor din tara inclusiv Schita de Schita. Baza pentru mine au fost studiile la Mincu in Romania, o excelenta scoala de arhitectura si urbanism unde am invatat istoria si teoria arhitecturii, importanta detaliului, materialele de constructie, logica (impletirea intre Beaux Arts si Bauhaus[8]). La aceasta s-a adaugat experienta in tara, la IPIA (Institutul de Proiectari al Industriei Alimentare), unde am lucrat cu somitati in inginerie. Am inteles sa aplic si mai bine logica, SA SLEFUIESC, sa simplific, sa aplic principiul �LESS IS MORE�[9][10] (�Mai putin este mai mult�). Sigur la acestea s-a adaugat ce am invatat din calatoriile pe care le-am facut analizand incontinuu tot ce vedeam construit pentru a intelege cum sa aplic mai bine �VALUE ENGINEERING�[11][12], evolutie si adaptare. Acest VE este secretul succesului - imbinarea tuturor componentelor, ceea ce pana la urma se vede in cost si survabilitatea proiectului, cum �imbatraneste�, cum rezista timpului. Aceasta este amprenta pe care am lasat-o la USPS prin proiectele facute de mine care s�au construit in Los Angeles timp de 23 de ani. Succesul meu in cariera, toate realizarile mele in domeniul arhitecturii, toate le datorez bazei pe care mi le-a pus Scoala �Ion Mincu� din Romania."
Un coleg de facultate de la "Ion Mincu", Claudius Panaitescu, architect si actionar la firma Perry-Weber din Luxemburg scrie: "Dinu � este, pentru noi cei mai tineri (promotie 1982, diploma cu prof. Ascanio Damian) care am plecat din tara, un stimul si un exemplu precum un alt arhitect �, Dan Sergiu (Tucu) Hanganu din Canada..." Si daca cunoasteti cat de apreciat si realizat este ca architect Dan Sergiu (Tucu) Hanganu[13][14], veti intelege ce mare compliment este acesta.
Dino identifica trei creatori care l-au inspirat: "Pentru cladirea Morii, pe cand lucram in tara la IPIA, inspiratia a fost la volume de THE LEVER HOUSE[15][16] de SOM � Gordon Bunshaft, Park Ave, NYC. Apoi �si-a pus amprenta asupra mea� Mies Van De Rohe[17], cu adevarul in care credea ca �nu descoperi arhitectura in fiecare zi�. Dela el m-am inspirat pentru designul Turnului III al cladirii de birouri a firmei Jacobs Center din Pasadena, California. Apoi Brancusi[18], pentru faptul ca toata viata a �rafinat� aceeasi forma in cautarea perfectiunii si simplitatii. Si eu, am cautat simplitatea si cred ca am reusit s-o creez in fatada cladirii Halei de Autobuze din Hollywood (Rapid Transit District - Bus Maintenance Facility), al carui designer am fost pe cand lucram la Parsons. Am incercat sa aplic in partiul de arhitectura convingerea mea ca �LESS IS MORE�[9][10] si sa realizez �un tot� expresiv si functional. Pentru aceasta cladire creata de mine mi-a fost inmanat Premiul de Merit (�Award of Merit�) in Noiembrie 1980 din partea Institutului Arhitectilor Americani - American Institute of Architets (AIA) pentru excelenta in design si executie. Sunt singurul architect roman care a fost onorat cu o astfel de diploma din partea AIA-lui." Despre reusita acestei lucrari vorbeste Serban Andronescu, in articolul despre arhitectura lui Dino Tudor din revista "New York Spectator", New York, Mai 1990: �Ideiile pe care (arhitectul Dino Tudor) le-a avut si le executa, conceptia in general si detaliul in particular, au fost recunoscute atat de organele de avizare ale orasului cat si de colegii profesionisti si anume amplasarea unei cladiri industriale in mijlocul Hollywoodului! Adaptarea la teren a constructiei, jumatate inclusa in diferenta de nivel dintre bulevard si incinta, retragerea dela strada, tratarea simpla a exteriorului, expunera rampelor de acces la diferite nivele ale cladirii, alegera materialului de constructie, betonul armat, fac ca aceasta cladire sa fie inclusa la scara comunitatii si sa nu fie un conflict estetic si vizual, cladirea ca volum nu obstrueaza vederea catre oras a zonei de locuinte la Nord de teren..."
Dino Tudor are meritul de a fi tratat arhitectura ca stiinta si nu numai ca arta, doar pentru �ce se vede�. In cladirile create de el ca arhitect, Dino a impletit cu dibacie si talent, nevoia programului, a clientului � fie ca era vorba de Guvernul Federal sau de companiile particulare, private.
Iata ce scrie arhitectul sef Anthony (Tony) Josh in Noiembrie 1981 in momentul cand Dino si-a anuntat decizia de a pleca de la firma Parsons. "Plecarea ta va avea un impact puternic asupra departamentului de design pentru o vreme buna de acum incolo. Sfera larga a experientei pe care ai adus-o tu ca designer sef pentru Parsons poate fi numai un vis pentru alti arhitecti, si ma refer in special la complexul premiat RTD si la �aventurile� tale (arhitecturale, de success) in Arabia Saudita (cu noul TERMINAL HAJ din Jeddah). In numeroase ocazii clienti pentru care ai lucrat si-au exprimat aprecierea despre tine." Cu mult mai tarziu, unui coleg de breasla, acelasi Tony Josh ii va spune �Mi-au trebuit 10 ani ca sa inteleg ce ne explica Dino.� La inceputurile anilor �70 Dino Tudor s-a imprietenit cu arhitectul roman Haralamb (Bubi) Georgescu* [19][20]21][22]. Acesta reusise sa se faca cunoscut pentru creatiile lui arhitecturale in �stil modernist� � cladiri de resedinte si cladiri medicale in Los Angeles si Palm Springs. Discutiile intre cei doi au fost lungi in domeniul profesional cat si despre colaborarea arhitectului Georgescu cu arhitectul Horia Creanga. Dino si Bubi au devenit asociati inainte de plecarea lui Bubi pentru a lucra in Australia � Dino, urmand sa continuie proiectele incepute in California sau care trebuiau sa se definitiveze. Moartea tragica a lui Bubi in 1977 a fost o lovitura pentru Dino.
Dino nu s-a sfiit sa isi faca cunoscuta originea ca roman�american.
� Autoarea retine drepturile de copyright pentru acest material.
Cititi si despre Inca o descoperire romaneasca surpriza in California, la Palm Springs: arhitectul roman Haralamb H. Georgescu (1908-1977); un alt articol publicat de Dr. Ileana Costea, in 26 mai 2014.
Referinte
[1] Brosura Programului celui de al 38-lea Congres ARA, Pasadena, California, Iulie 2014 (in engleza)
Sursa: CaseSiGradini.ro