in Legislatie
Material oferit de Societatea Civila de Avocati Ionescu & Novac, prin parteneriatul cu CaseSiGradini.ro.
Desi proprietatea este un drept exclusiv si absolut, exercitarea sa nu este nelimitata. Pentru a preveni insa utilizarea abuziva a drepturilor, dreptul civil consacra principiul interzicerii abuzului de drept.
Dreptul de proprietate reprezinta unul dintre drepturile fundamentale ale persoanei, fiind recunoscut si protejat de legislatia nationala si internationala. In dreptul roman, acest drept este reglementat in principal de Codul civil al Romaniei, dar si de Constitutia Romaniei. Desi proprietatea este un drept exclusiv si absolut, exercitarea sa nu este nelimitata. Pentru a preveni insa utilizarea abuziva a drepturilor, dreptul civil consacra principiul interzicerii abuzului de drept.
Conceptul de abuz de drept apare atunci cand titularul unui drept il exercita in mod contrar scopului pentru care acesta a fost recunoscut de lege, producand prejudicii altor persoane. In materia dreptului de proprietate, acest fenomen este frecvent intalnit in raporturile de vecinatate sau in situatiile in care proprietarul utilizeaza bunul sau intr-o maniera excesiva, nerezonabila sau cu intentia de a prejudicia alte persoane.
Prin urmare, analiza abuzului de drept in exercitarea dreptului de proprietate are o importanta deosebita atat in plan teoretic, cat si practic, deoarece contribuie la mentinerea unui echilibru intre interesele proprietarului si cele ale societatii.
Dreptul de proprietate este principalul drept real si ofera titularului sau puterea deplina asupra bunului. Potrivit art. 555 alin. (1) din Codul civil:
"Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege."
Din aceasta definitie rezulta cele trei atribute fundamentale ale dreptului de proprietate, respectiv posesia (jus possidendi), folosinta (jus utendi si jus fruendi) si dispozitia (jus abutendi).
Posesia reprezinta dreptul proprietarului de a detine bunul si de a exercita controlul asupra acestuia. Folosinta presupune dreptul proprietarului de a utiliza bunul si de a culege fructele produse de acesta, iar dispozitia reprezinta dreptul proprietarului de a decide soarta bunului, inclusiv instrainarea sau distrugerea acestuia.
Cu toate acestea, caracterul absolut al dreptului de proprietate este limitat de lege, de ordinea publica si de necesitatea respectarii drepturilor altor persoane.
In dreptul civil roman, principiul interzicerii abuzului de drept este consacrat in mod expres de art. 15 din Codul civil, care prevede:
"Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte."
Asadar, articolul mai sus mentionat stabileste doua ipoteze principale in care apare abuzul de drept. Una dintre ele este acea situatie in care exercitarea dreptului de proprietate este realizata cu intentia de a prejudicia o alta persoana, iar cea de a doua presupune exercitarea dreptului intr-un mod excesiv sau nerezonabil, chiar daca nu exista o intentie directa de a face rau.
Principiul bunei-credinte este esential in aprecierea existentei abuzului de drept. Potrivit art. 14 din Codul civil "(1) Orice persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri. (2) Buna-credinta se prezuma pana la proba contrara."
Abuzul de drept in exercitarea proprietatii apare atunci cand proprietarul utilizeaza bunul sau intr-un mod care depaseste limitele normale ale exercitarii dreptului. In practica, acest tip de abuz apare frecvent in raporturile de vecinatate. Codul civil reglementeaza aceste situatii prin norme speciale privind limitele juridice ale proprietatii.
De exemplu, art. 603 din Codul civil stabileste ca proprietarul trebuie sa respecte anumite limite privind utilizarea bunului sau in raport cu proprietatile invecinate. Potrivit acestui articol "dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului."
Astfel ca, prin aceste dispozitii, legea incearca sa mentina un echilibru intre libertatea proprietarului si necesitatea respectarii intereselor celorlalte persoane.
Pentru a putea insa fi prevenite acest dezechilibru, exercitarea dreptului de proprietate este supusa unor limite juridice, care pot fi clasificate in mai multe categorii. Acestea sunt:
a) Limite stabilite de lege
Legislatia stabileste anumite restrictii privind utilizarea bunurilor, de exemplu:
b) Limite impuse de raporturile de vecinatate
In relatiile dintre proprietarii invecinati, legea stabileste obligatia de a respecta drepturile reciproce. Aceste limite privesc, de exemplu:
c) Limite impuse de interesul public
Uneori, exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitata de interesul public, cum ar fi in cazul exproprierii pentru cauza de utilitate publica.
In practica, instantele de judecata au identificat numeroase situatii care pot constitui abuz de drept, cum ar fi:
In hotararea nr. 1411/2025 din 15.12.2025 pronuntata de Tribunalul Gorj abuzul de drept reiese proeminent, fiind scoasa in relief ideea ca dreptul de proprietate este protejat de legislatia romana. Conform acestei spete, reclamantul a formulat o actiune prin care a solicitat instantei sa oblige parata sa ii lase in deplina proprietate si posesie o suprafata de aproximativ 56 mp de teren, despre care sustinea ca ii apartine. De asemenea, acesta a cerut obligarea paratei la demolarea constructiilor edificate pe acea suprafata, plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului pentru ultimii trei ani, precum si plata cheltuielilor de judecata.
Judecatoria a respins cererea reclamantului, retinand ca in cauza exista autoritate de lucru judecat, intrucat intre aceleasi parti a existat anterior un litigiu solutionat definitiv printr-o sentinta pronuntata in anul 2017. In acel dosar s-ar fi stabilit, printr-o expertiza topografica, linia de hotar dintre proprietatile partilor, motiv pentru care instanta a considerat ca nu mai poate fi analizata din nou aceeasi problema.
Nemultumit de solutie, reclamantul a formulat apel, sustinand ca instanta de fond a interpretat gresit situatia juridica. Acesta a aratat ca procesul anterior nu a clarificat in totalitate situatia terenului, deoarece expertiza realizata atunci a avut in vedere doar o portiune de teren extravilan, fara a stabili situatia exacta a suprafetei disputate in prezent. Prin urmare, reclamantul a sustinut ca nu sunt indeplinite conditiile pentru a opera autoritatea de lucru judecat, deoarece obiectul litigiului actual este diferit de cel analizat in cauza anterioara.
In apel, tribunalul a analizat argumentele partilor si a verificat daca exista sau nu identitate de parti, obiect si cauza, conditii necesare pentru aplicarea principiului autoritatii de lucru judecat.
Intr-un final, instanta a admis apelul formulat de catre apelantul-reclamant si a anulat sentinta atacata si trimite cauza spre rejudecare primei instante, intrucat exercitarea dreptului de proprietate depaseste limitele rezonabile si contravine principiului bunei-credinte.
Atunci cand se constata ca un drept este exercitat in mod abuziv, persoana prejudiciata are posibilitatea de a se adresa instantei de judecata pentru a obtine protectia drepturilor sale. Conform principiilor prevazute in Codul civil al Romaniei, exercitarea drepturilor civile trebuie realizata cu buna-credinta si in limitele stabilite de lege, fara a aduce atingere drepturilor altor persoane.
In cazul in care instanta constata existenta unui abuz de drept, aceasta poate dispune mai multe masuri menite sa restabileasca echilibrul juridic dintre parti. Acestea sunt:
In concluzie, abuzul de drept in exercitarea dreptului de proprietate reprezinta o limitare necesara a caracterului traditional absolut al proprietatii. Desi proprietarul are libertatea de a folosi, de a dispune si de a culege fructele bunului sau, aceasta libertate nu poate fi exercitata intr-un mod arbitrar sau prejudiciabil pentru alte persoane. Totodata, reglementarile prevazute in Codul civil al Romaniei urmaresc sa previna situatiile in care drepturile sunt utilizate in mod excesiv sau cu intentia de a provoca prejudicii. Prin instituirea principiului bunei-credinte si prin sanctionarea abuzului de drept, legislatia civila incearca sa mentina un echilibru intre libertatea individuala a proprietarului si necesitatea protejarii intereselor celorlalte persoane.
Sursa foto: Zac Gudakov / Unsplash
Autor: Masterand Zatinga Andreea
Sursa: Societatea Civila de Avocati Ionescu & Novac
