Principalele buruieni in culturile de camp si cum le combati eficient

Buruienile reprezinta una dintre cele mai mari provocari in agricultura moderna, avand un impact semnificativ asupra productiei si calitatii culturilor. Aceste plante concureaza cu speciile cultivate pentru nutrienti, apa si lumina, reducand randamentele si crescand costurile de intretinere. Afla care sunt principalele buruieni in culturile de camp si cum sa le combati.

Buruieni dicotiledonate anuale - identificare si strategii de control

Atunci cand vorbim despre buruieni in culturile de camp, buruienile dicotiledonate anuale sunt printre cele mai raspandite specii care afecteaza culturile agricole deoarece pot produce mii de seminte pe sezon, asigurand o infestare continua a terenurilor.

Printre cele mai comune buruieni dicotiledonate anuale intalnite in culturile de camp se numara: Musetelul salbatic (Matricaria chamomilla), Loboda (Atriplex hortensis), Stirul (Amaranthus retroflexus).

In ceea ce priveste ciclul lor de viata, e important de stiut ca buruienile dicotiledonate anuale germineaza primavara devreme sau pe parcursul sezonului cald, in functie de specie si conditiile climatice. Perioadele critice pentru control si interventie sunt:

• Faza de cotiledoane si primele frunze adevarate - momentul optim pentru aplicarea erbicidelor de contact si interventiile mecanice.
• Inainte de inflorire - prevenirea formarii semintelor pentru a limita cresterea infestarii.

Un alt lucru important de stiut este faptul ca buruienile dicotiledonate anuale au sensibilitati diferite la erbicide. De aceea, alegerea substantelor active trebuie facuta in functie de specie si stadiul de dezvoltare. Totusi, un control eficient al buruienilor dicotiledonate anuale necesita si o abordare combinata, care sa includa metode mecanice, chimice si de culturale:

• Control mecanic - prasila si lucrarile solului reduc raspandirea buruienilor si distrug plantele tinere inainte de formarea semintelor.
• Control chimic - utilizarea erbicidelor selective in functie de cultura principala si spectrul de buruieni.
• Masuri culturale - rotatia culturilor si utilizarea de culturi competitive (ex: grau dens semanat) limiteaza dezvoltarea buruienilor.

Buruieni monocotiledonate problematice - particularitati de combatere

Si buruienile monocotiledonate sunt o categorie importanta de plante invazive care afecteaza culturile de camp. Acestea sunt impartite in monocotiledonate anuale, care se inmultesc prin seminte, si monocotiledonate perene, care se raspandesc atat prin seminte, cat si prin organe subterane (rizomi sau stoloni).

Printre cele mai frecvente buruieni monocotiledonate anuale se numara mohorul (Setaria spp.) si iarba barboasa (Echinochloa crus-galli). Ca monocotiledonate perene, cel mai des intalnim pirul tarator (Elymus repens) si costreiul (Sorghum halepense).

Pentru un control eficient, este importanta identificarea buruienilor monocotiledonate in fazele incipiente. Iata la ce sa fii atent:

• Forma frunzelor - monocotiledonatele au frunze inguste, liniare, cu nervuri paralele.
• Modul de crestere - mohorul si iarba barboasa formeaza smocuri dense, in timp ce pirul si costreiul dezvolta extensii subterane.
• Coltisorul (ligula) si auriculele - structuri specifice la baza frunzelor care ajuta la diferentierea speciilor.

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale poti folosi Stomp© Aqua - un erbicid cu aplicare la sol care stopeaza direct dezvoltarea buruienilor si poate fi folosit in numeroase culturi: porumb, soia, orz, grau, floarea-soarelui, cartof, tomate, usturoi etc.

Buruieni perene cu inmultire vegetativa - abordari pe termen lung

Buruienile perene cu inmultire vegetativa sunt si ele dificil de controlat in culturile de camp, deoarece se regenereaza rapid din organele subterane (rizomi, stoloni, radacini pivotante).

Printre cele mai problematice buruieni perene dicotiledonate sunt cele cu sistem radicular profund: palamida (Cirsium arvense), volbura (Convolvulus arvensis), Rumex spp. Aceste buruieni sunt greu de eradicat complet deoarece orice fragment ramas in sol poate da nastere unor noi plante.

Cele mai importante puncte vulnerabile in ciclul lor de viata sunt:

• Primavara, in faza de crestere activa - moment ideal pentru aplicarea erbicidelor sistemice, care sunt transportate in radacini si drajoni.
• Toamna, in perioada de acumulare a rezervelor - tratamentele chimice sunt mai eficiente, deoarece buruienile transloca substantele spre organele subterane, slabind capacitatea de regenerare.

In ceea ce priveste controlul lor, acesta necesita tactici care sa reduca rezervele energetice ale plantelor si sa impiedice regenerarea:

• Taieri repetate - distrugerea mecanica a lastarilor slabeste treptat sistemul radicular.
• Infometarea radacinilor - mentinerea solului acoperit cu culturi competitive reduce accesul buruienilor la lumina si nutrienti.
• Folosirea unor erbicide sistemice in momentele cheie - (la inceputul cresterii active, dupa formarea unei mase vegetative suficiente pentru a absorbi erbicidul) duce la o distrugere mai eficienta a drajonilor si radacinilor.

Rezistenta la erbicide - prevenire si management

Chiar si cu solutiile de mai sus, combaterea buruienilor poate fi o sarcina dificila pentru fermieri, deoarece buruienile pot dezvolta rezistenta prin mai multe mecanisme:

• Rezistenta metabolica - buruiana descompune rapid erbicidul inainte ca acesta sa-si faca efectul.
• Reducerea absorbtiei si translocarii - buruiana limiteaza patrunderea erbicidului in tesuturi sau transportul acestuia catre organele esentiale.

Pentru a reduce riscul de aparitie a rezistentei, se recomanda aplicarea unor masuri preventive:

• Alternarea tipurilor de erbicide - evitarea aplicarii repetate a erbicidelor cu acelasi mod de actiune.
• Controlul mecanic - prasila, lucrarile solului si folosirea culturilor competitive pot limita dezvoltarea buruienilor rezistente.
• Monitorizarea si interventia timpurie - identificarea buruienilor supravietuitoare si eliminarea lor inainte de a se raspandi.

O gestionare eficienta a rezistentei implica si rotatia erbicidelor cu diferite moduri de actiune, pentru a evita selectia buruienilor rezistente. Combinarea erbicidelor sistemice cu erbicide de contact si aplicarea preemergenta si postemergenta a unor erbicide cu moduri diferite de actiune pot fi doua solutii eficiente.

Pentru culturile de floarea-soarelui, sfecla de zahar, porumb si soia, in perioada preemergenta, poti sa aplici Frontier© Forte - un erbicid cu actiune sistemica asupra buruienilor si cu efect maxim in 7-10 zile de la aplicare. Erbicidul are efect rezidual la sol.

Pentru culturile de floarea-soarelui, in perioada postemergenta poti sa aplici Pulsar® Plus - un erbicid care asigura combaterea buruienilor rasarite dar si a unui nou val de buruieni. Plantele mor la 7-14 zile de la aplicare. Se aplica maximum 1 tratament, in perioada de vegetatie BBCH 12-18, respectiv de la stadiul de 2 pana la 8 frunze a culturii de floarea-soarelui, iar buruienile trebuie sa fie in stadiul timpuriu de dezvoltare 2-4 frunze.

Managementul integrat al buruienilor - abordare sistemica

Ca plantele sa fie protejate, este important sa adopti un management integrat al buruienilor care combina metode chimice si mecanice pentru a reduce infestarea cu buruieni si a minimiza impactul asupra mediului. Iata care sunt principiile fundamentale:

• Prevenirea - evitarea raspandirii semintelor si a organelor vegetative ale buruienilor.
• Diversificarea metodelor de control - utilizarea combinata a metodelor chimice, mecanice si biologice.
• Monitorizarea continua - evaluarea stadiului infestarii si ajustarea strategiilor in functie de situatie.
• Minimizarea riscului de rezistenta - rotatia erbicidelor si utilizarea alternativelor ecologice.

In concluzie, adoptarea unei abordari integrate, bazate pe diversificarea tehnicilor de combatere si monitorizarea atenta a buruienilor, contribuie la mentinerea productivitatii culturilor si la protectia solului pe termen lung.

Sursa foto: Shutterstock