in Constructii
Un test de presiune (Blower Door) nereusit rareori are o singura cauza vizibila. De cele mai multe ori, punctul slab e acelasi: rostul dintre tamplarie si zidarie, o zona tratata multa vreme ca detaliu de finisaj, dar care, odata cu standardele nZEB (Nearly Zero Energy Building), a devenit unul dintre criteriile care decid daca o cladire isi atinge sau nu performanta energetica promisa pe hartie.
Ce se intampla, de fapt, cu spuma PU si siliconul, in timp
Metoda cea mai raspandita pe santierele din Romania ramane combinatia spuma poliuretanica (PU) plus sigilant lichid, silicon sau acrilic. Problema nu e ca metoda nu functioneaza deloc, ci ca se degradeaza exact acolo unde standardele nZEB sunt cele mai stricte:
Elasticitatea sigilantilor clasici scade progresiv sub actiunea radiatiilor UV si a ciclurilor repetate de umiditate. Rezultatul apare de obicei la cativa ani distanta: etanseitatea se pierde treptat, iar infiltratiile de apa devin o chestiune de timp, nu de probabilitate.
La asta se adauga o problema structurala: PVC-ul, aluminiul si lemnul tamplariei se dilata diferit fata de zidarie. Sigilantii lichizi au o capacitate limitata de a absorbi aceste miscari. O fisura de doar cativa milimetri poate compromite intreaga bariera de etansare.
Chiar si spuma PU aplicata corect are o limita de baza: izoleaza termic, dar nu garanteaza etanseitate la aer. Structura ei alveolara lasa loc unor micro-curenti de convectie care erodeaza, in timp, exact eficienta pe care spuma ar trebui s-o asigure, vizual, rostul pare "umplut", tehnic, nu mai e etans.
Cum raspund benzile autoadezive la fiecare dintre aceste probleme
Industria a gasit un raspuns tehnic la exact aceste trei puncte slabe, prin folii si benzi autoadezive dedicate etansarii, printre care si gama tesa, construita special pentru rosturile de tamplarie:
Pentru problema de dilatare diferentiata: banda pastreaza o grosime constanta pe toata lungimea rostului, spre deosebire de un cordon de adeziv lichid aplicat manual, unde grosimea variaza de la un capat la altul. Practic, elimina zonele slab acoperite care cedeaza primele.
Pentru problema izolare-vs-etanseitate: mecanismul benzilor se bazeaza pe controlul migratiei vaporilor, nu doar pe umplerea golului. Valoarea Sd e gandita sa fie mai mare spre interior si mai mica spre exterior, astfel incat rostul sa ramana etans la aer, dar sa poata elimina umiditatea fara sa acumuleze condens.
Pentru problema aderentei pe termen lung: tehnologiile actuale de adeziv permit o fixare fiabila pe beton, caramida, metal sau lemn, fara timpii de uscare care ar bloca ritmul de lucru pe santier.
Reguli practice, din experienta de teren Alesys (30 de ani de consultanta tehnica)
Chiar si cu produsul potrivit ales, montajul poate esua din motive care nu tin de calitatea benzii, ci de executie. Din interactiunea cu santiere din toata tara, doua greseli revin constant:
? Suprafata nepregatita. Praful de santier este principalul dusman al oricarei benzi autoadezive - pe suporturi poroase (beton, caramida), fara o pregatire prealabila (amorsare) si o suprafata curata, banda nu ajunge sa adere corect si sa devina parte integranta din structura.
? Aceeasi banda, montata identic pe interior si exterior. Daca vaporii de apa din interior ajung in rost si nu au pe unde iesi spre exterior, condenseaza acolo - cu risc de degradare a structurii si de mucegai, indiferent cat de bine e montata tamplaria. Regula ramane fixa: rostul trebuie sa fie mai etans spre interior decat spre exterior, niciodata invers.
Concluzie
Un test Blower Door reusit nu e doar o formalitate de conformare cu legislatia nZEB - e dovada ca anvelopa cladirii se comporta real asa cum a fost proiectata, nu doar pe hartie. Trecerea la etansarea cu banda adeziva raspunde tehnic exact acolo unde metodele clasice cedeaza in timp. Alesys, ca partener Platinum tesa®, ofera suport tehnic pentru alegerea solutiei potrivite fiecarui tip de proiect pentru ca, intr-un context in care testele de presiune verifica riguros performanta reala, o etansare validata tehnic nu mai e un moft, ci o investitie directa in siguranta structurala a cladirii.