Auguste Perret si simfonia betonului armat

Marmura roz, porfir verde dadeau culoare texturii produsului finit

Auguste Perret, numit de Jean-Fran�ois Lasnier "poetul betonului", este subiectul unei expozitii deschise la "Palatul I�na", capodopera sa din anii '30, o sinteza a unui stil in acelasi timp clasic si indraznet prin folosirea betonului armat.

Teatrul Champs-Elysees

Pana in 19 februarie, peste 400 de documente originale - desene, fotografii, machete � evoca cateva realizari majore ale lui Perret, cum ar fi imobilul din strada Franklin din Paris, Primaria din Le Havre, trecand prin biserica din Rancy si cladirea "Mobilierului National".

Biserica Notre Dame din Rancy

Comisarul stiintific al expozitiei, etalate in sala hipostila a Palatului I�na, este Joseph Abram, arhitect si specialist in opera lui Auguste Perret, iar scenografia ei este opera unui alt mare arhitect, olandezul Rem Koolhaas.

Biserica Saint Joseph din Le Havre

Sunt prezentate, prin fotografii alb-negru, prin planuri mari axonometrice, opt capodopere ale arhitectului: Imobilul din Strada Franklin (1903), ale carui fatade sunt ornate cu ceramicile lui Alexandre Bigot, "Th�atre des Champs-Elys�es" (1913), biserica din Rancy (1923), Sala "Cortot" (1928), "Mobilierul National" (1934), "Palatul I�na" (1937), Primaria din Le Havre (1950) si biserica "Saint Joseph" (1951).

Auguste Perret si simfonia betonului armat

Foto: G�rard Sabatier - Scara interioara a Palatului Iena

Machete de mari dimensiuni puncteaza parcursul expozitional, in paralel cu elemente biografice ale arhitectului: scrisori, reviste si obiecte personale. Un video, semnat de Louise Lemoine si Ila B�ka, prezinta o multime de anecdote ale locuitorilor din strada Franklin. In plus, fotografii de Gilbert Fastenaekens sunt propuse in caiete ce pot fi rasfoite.

In 1933, Auguste si Gustave Perret au proiectat, la cererea guvernului, reconstructia Palatului "Trocadero". Proiectul colosal trebuia sa regrupeze 10 muzee, impartite in patru cladiri, grupate doua cate doua de o parte si de alta a unui portic monumental. Un teatru de 10.000 de locuri completa ansamblul. Din pacate, in 1934, instabilitatea politica a dus la abandonarea proiectului. In schimb, fratii Perret au primit comanda construirii cladirii "Mobilierului National", iar in 1936, a "Muzeului Lucrarilor Publice". Acesta a fost amplasat intre Trocadero si Palatul Tokyo, pe un teren triunghiular, delimitat de strazile I�na, President Wilson si Albert-de-Mun.

Luand ca punct de referinta Palatul "Trocadero", aceasta comanda parea modesta, iar edificiul n-a fost terminat inainte de moartea arhitectului. El este insa un exemplu de sinteza si de desavarsire in folosirea betonului armat. La Palatul I�na, fratii Perret "definesc un ordin arhitectural propriu acestui material" si "realizeaza �monumentul perfect�, asa cum il definise Viollet-le-Duc in citirea sa rationalista a templului grecesc", considera istoricul arhitecturii Joseph Abram.