Multi romani fara locuinta privesc sistemul de repartitie a locuintelor dinainte de ‘89 cu invidie. Nostalgicii comunismului romanesc pomenesc intotdeauna, printre avantajele “epocii de aur”, faptul ca „toata lumea primea o locuinta”.
Desi lucrurile nu stateau chiar asa, nu poate fi contestat faptul ca obtinerea unei locuinte era mult mai facila inainte de 1989 decat acum, in special pentru tineri. Statul comunist nu oferea insa locuintele din altruism.
Proprietar al majoritatii covarsitoare a cladirilor de locuit din zona urbana, regimul comunist folosea aceste spatii ca momeala si rasplata pentru cei de care avea nevoie.
Politica de industrializare inceputa de Gheorghe Gheorghiu Dej si continuata cu avant de Nicolae Ceausescu, care a creat platforme industriale gigant, solicita forta de munca pe masura. Sute de mii de oameni au fost mutati de la sat la oras. Pentru a-i adaposti, s-au construit zeci de mii de blocuri si camine.
Cu foarte rare exceptii, blocurile erau din beton, inghesuite si prost facute, fara sa respecte standarde minime de calitate. Chiar si asa insa, primirea unei repartitii intr-unul din aceste blocuri reprezenta un vis pentru orice familie tanara.
O istorie banala
Mircea Hava este primarul municipiului Alba Iulia. Oradean prin nastere, dupa terminarea facultatii, in 1981, a cerut sa fie repartizat la Ramnicu Valcea pentru a fi impreuna cu viitoarea sotie, Cristina.
Timp de doi ani, cat el a lucrat ca inginer chimist la Combinatul de Produse Sodice din Govora, cei doi au cunoscut „deliciile” vietii dintr-un camin de nefamilisti.
Partea vizibila a crizei din constructii: Bucurestiul a devenit un oras fara santiere active, 
